miercuri, 8 septembrie 2010

Doamne, da-ne putere sa te iubim asa cum te iubesc ingerii, Maica Maria si Isus, fiul Tau !

Marea Evanghelie a lui Ioan Vol.1

Nu vreau însă să fac din voi nişte bigoţi, care condamnă lumea, ci doresc să ştiţi să vă folosiţi de ea cu înţelepciune.
Nu ar trebui oare luat drept prost cel care se îndrăgosteşte de un obiect folositor meseriei sale şi care, în loc să-l folosească într-un scop corespunzător, ar începe să-l admire şi să-l păstreze la adăpost de rugină pentru a nu-şi pierde frumuseţea, făcându-şi astfel singur rău, datorită unei plăceri inutile?
Lumea este pentru voi la fel ca acest obiect; puteţi trage multe foloase bune şi frumoase din ea, dar dacă sunteţi discipolii Mei, trebuie să vă folosiţi de ea, aşa cum v-am învăţat timp de trei zile.
Corect folosit, acest obiect vă va pregăti şi vă va asigura viaţa eternă. Dar dacă vă folosiţi de el altfel, acest obiect va deveni ca un cuţit prea ascuţit în mâna unui copil, care mai devreme sau mai târziu, îşi va face o rană pe care medicul nu va putea să o vindece prea uşor.
Cu aceste cuvinte, primiţi toată binecuvântarea Mea şi transmiteţi aceste cuvinte tuturor celor ce nu le-au putut auzi, astfel ca nimeni să nu aibă scuze pentru a le ignora.
Lorber – Marea Evanghelie

marți, 13 iulie 2010

Secretele Gandurilor...


Tot ceea ce există în creaţia Mea se naşte în conformitate cu legile divine şi nu poate manifesta decât ceea ce este sublim şi frumos, căci toate elementele creaţiei se nasc din acelaşi centru, Eu Însumi, răspândindu-se apoi până în cele mai îndepărtate spaţii, oriunde există o lume. Toate tânjesc după acelaşi principiu, căci tot ceea ce este creat reprezintă reflexia şi expresia Mea în diferite imagini. Fără ca voi să controlaţi neapărat acest proces, lumea gândurilor dinlăuntrul vostru acţionează după aceleaşi principii, exercitând o influenţă mai mare sau mai mică asupra diferitelor organe necesare pentru executarea gândurilor respective. Procesul este mecanic, pielea sau tegumentele exterioare ale diferitelor organe reflectând întocmai (către exterior) ceea ce doreşte să afirme lumea interioară a gândurilor.
Procesul mecanic al vieţii poate fi accelerat, încetinit sau chiar blocat prin intermediul gândurilor. În funcţie de efectul acestora asupra nervilor, aceştia activează diferitele organe, conform intenţiilor omului psihic. Sănătatea, boala sau chiar moartea nu reprezintă rezultatul direct al încetării funcţiilor corporale, ci aceleaşi gânduri invizibile, capabile să dea naştere unui corp bolnav sau sănătos, unui exterior frumos sau urât, prin activarea nervilor şi accelerarea proceselor metabolice sau de eliminare. Cum cele mai multe dintre pasiuni nu sunt altceva decât consecinţa unor gânduri alimentate cu iubire, este normal ca acestea să lase urme asupra înfăţişării umane. Trăsăturile faciale frumoase sau urâte sunt o reflectare a vieţii interioare a sufletului.
Vă puteţi da seama aşadar câte bucurii şi câte suferinţe îşi au originea în această activitate imperceptibilă, şi totuşi neîncetată, a vieţii spirituale interioare. Invers, când funcţiile vitale dezechilibrate influenţează psihicul, mergând până la scufundarea lui completă în întuneric, omul ajunge să judece lumea exterioară, situaţia în care se află şi pe el însuşi prin prisma minţii sale tulburate, denaturând complet lucrurile, consecinţele acestui proces fiind boala, suferinţa, amorţeala sau chiar moartea prematură.
Toate aceste efecte îşi au originea în lumea gândurilor, care interacţionează cu trupul, influenţând apoi spiritul. Omul ajunge astfel să tragă noi concluzii, să comită noi acţiuni. Şi cum toate lucrurile sunt legate din perspectiva spirituală, această lume a gândurilor influenţează alţi oameni, alte familii şi naţiuni întregi. Efectele sunt cu deosebire nefaste atunci când liderii politici sunt bolnavi din punct de vedere spiritual, silindu-şi popoarele să sufere din cauza unor gânduri greşite, dar mărunte, fără ca oamenii să înţeleagă de ce trebuie să treacă prin asemenea evenimente nefericite. De regulă, ei ajung să Mă învinovăţească pe Mine, care sunt nevoit să intervin, pentru a repara greşelile comise de nişte oameni bolnavi din punct de vedere spiritual şi fizic.
Un gând bun sau rău emanat de o singură persoană este suficient uneori pentru a influenţa mii şi milioane de persoane, la fel cum o piatră aruncată în apă generează valuri concentrice ce se îndepărtează din ce în ce mai tare de punctul în care a căzut piatra, tulburând liniştea apei şi distrugând locuinţele micilor cetăţeni ai lacului, incapabili să înţeleagă ce anume a provocat distrugerea locuinţelor şi moartea puilor lor.
În mod similar, oceanul gândurilor îşi continuă la nesfârşit fluxul şi refluxul, influenţând gândirea tuturor fiinţelor vii, care intră într-un proces de fermentaţie, la fel ca bulele ce se ridică de pe fundul unei ape liniştite. Tot ceea ce există gândeşte, simte, se străduieşte să-şi îmbunătăţească starea, viaţa. Tot ceea ce există construieşte, distruge, face eforturi şi încearcă să extragă necunoscutul din cunoscut. De aceea, se poate spune fără a greşi că această imensă lume a gândurilor este în realitate principalul factor al creaţiei Mele. Căci la fel ca şi Mine, această lume este nelimitată, eternă, şi dacă circumstanţele permit acest lucru, infinită.
De aceea, urmăriţi să păstraţi nu control cât mai strict asupra acestei lumi a gândurilor, gândind numai acele lucruri care li se potrivesc copiilor Mei. Nu uitaţi: gândul este creatorul înfăţişării voastre exterioare în această viaţă şi amprenta voastră în lumea de dincolo. Când veţi ajunge acolo, singurul lucru pe care îl veţi lua cu voi vor fi rezultatele gândurilor pe care le-aţi avut pe pământ. Aici, ele sunt ascunse de voi şi de ceilalţi; acolo nu vor mai fi. Înfăţişarea exterioară nu este la fel de importantă ca cea interioară, căci este doar o reflectare a ei. În lumea de dincolo, ipocrizia nu mai este posibilă, nici păstrarea secretelor faţă de alţii. Acolo, toate fiinţele ştiu să citească în mintea celuilalt, şi cunosc implicit valoarea sau lipsa sa de valoare morală.
Secretele Vietii - Mayerhofer

luni, 12 iulie 2010

Iubeste-ti aproapele, Natura si Semenii !



Chiar şi viaţa voastră pământească, ce ar fi ea fără iubire? Ce sentiment cunoaşteţi voi mai presus de iubire? De ce vi se pare natura atât de frumoasă şi de încântătoare? De ce trezeşte muzica în voi sentimente atât de exaltate şi de sublime? Ce anume inspiră şi încălzeşte sărmana inimă care suferă şi plânge?
Venite din sferele spirituale invizibile, razele iubirii pătrund în natura voastră materială şi vă impulsionează să vă căutaţi unii pe alţii, să vă mângâiaţi reciproc, să vă îmbrăţişaţi, pentru a simţi astfel bătaia inimii celuilalt, care, la fel ca şi a voastră, reprezintă un imn de slavă închinat frumuseţii şi sfinţeniei.
Ce ar fi întreaga voastră lume vizibilă dacă nu ar exista această punte spirituală care uneşte toate fiinţele vii, care face legătura voastră cu Mine, care vă atrage către Mine, şi pe Mine către voi? Ce aţi fi voi fără iubire?
Acest sentiment beatific şi sacru este singurul care vă poate conduce dincolo de limitele universului vostru fizic, dincolo de stele, acolo unde vă aşteaptă, în starea sa perfectă de beatitudine şi pace eternă, Cel care v-a dăruit o scânteie din propriul Său Sine şi care nu doreşte altceva decât ca voi să înţelegeţi că fără iubire, lumea ar fi fost creată în zadar!
Priviţi această lume ca pe un spectacol spiritual, în care spiritele, unite în mii de forme, cântă împreună acelaşi imn de slavă: „Dumnezeu este iubire!”, indiferent dacă este vorba de o rază de lumină provenită de la o stea îndepărtată sau de viermele care se târăşte la picioarele voastre.
Da, eu sunt „Iubire”, Eu sunt „Spiritul” care a creat totul şi care susţine totul prin iubirea Sa.
Eu sunt Dumnezeu, Cel care a coborât cândva la voi, pe acest mic pământ, pentru a-şi realiza cea mai mare dintre lucrările iubirii şi smereniei Sale.
Da, Eu sunt Dumnezeu, Cel care, deşi Spirit Atotputernic, nu doreşte să fie singur în creaţia Sa.
Eu sunt acel Dumnezeu care doreşte să fie un Părinte şi să-şi vadă copiii în jurul Său, dispuşi să-i acorde iubirea lor necondiţionată, cu toată puterea Lui absolută!
Acesta este motivul pentru care nu încetez să vă reamintesc continuu acelaşi mesaj: „Nu vă uitaţi originea! Voi sunteţi fiinţele create de Mine, deci scântei spirituale! Urmăriţi prin acţiunile voastre să deveniţi demni de Mine, pentru a fi din nou copiii Mei!”
Acesta este mesajul pe care vi-l strigă toate cerurile şi toate profunzimile creaţiei Mele, ca să-l puteţi auzi oriunde v-aţi afla: „Iubiţi-l pe Dumnezeu mai presus de orice! Căci El este Iubire, El ne-a creat pe toţi pentru a iubi – şi numai pentru a iubi! Urmăriţi să deveniţi la fel ca El, pentru ca mesajul Lui să nu fie irosit!”
Acest apel răsună pretutindeni. Treziţi în inimile voastre sentimentul iubirii, încântaţi-L pe Tatăl cu iubirea voastră, inclusiv faţă de semenii voştri. Aceasta este dorinţa Tatălui vostru! Amin!
Secretele Vietii

vineri, 9 iulie 2010

Renuntati la Judecata...pe voi nu va judeca Dumnezeu !



Dacă vă regretaţi cu adevărat fapta sau intenţia, mulţumiţi-i Domnului cu o inimă plină de bucurie chiar pentru faptul că v-a judecat şi deplângeţi faptul că aţi putut uita – chiar şi pentru un singur moment – iubirea Lui infinită, părintească şi sacră, deşi soarele vă strigă în fiecare zi cu voce tare, de pe cer: ‘Copii, Tatăl vostru preasfânt şi preabun m-a creat pe mine pentru voi; recunoaşteţi iubirea Lui imensă pentru voi!’, iar luna vă strigă: ‘Copii, ascultaţi-mă, Tatăl vostru plin de iubire m-a creat pe mine de dragul vostru, pentru a vă fi paznic credincios şi companie constantă pe pământ, precum şi martor etern al necontenitei Lui iubiri faţă de voi!’ Iar stelele vă strigă: ‘O, copii, numărul nostru este infinit; în majoritatea noastră, noi suntem sori ai altor lumi îndepărtate, fiecare dintre ele corespunzând în parte naturii voastre, atât individual, cât şi în multiplicitatea lor. Iată, noi am fost create pentru voi, şi la fel întreaga infinitate! O, recunoaşteţi cât de sacru, de atotputernic, de mare, bun şi plin de iubire este Tatăl vostru!’
Iar întregul pământ vă strigă la rândul lui: ‘O, copii, ascultaţi-mă, eu însumi şi tot ceea ce port pe umerii mei sunt pentru voi! Eu vă port precum o mamă plină de iubire prin spaţiile infinite şi vă alăptez zilnic la sânii mei deschişi întotdeauna pentru voi; mă învârt şi mă rotesc continuu pentru ca voi să aveţi parte de zile şi de nopţi, şi astfel, la fel ca şi copiii atunci când se joacă, să vă puteţi odihni după o zi de activitate. O, copii, cine poate număra sarcinile nesfârşite pe care trebuie să le îndeplinesc eu de dragul vostru? Iată, toate acestea au fost aranjate în acest fel de către Tatăl vostru preasfânt şi preabun, numai datorită iubirii Lui infinite pentru voi!’
O, copii, întrebaţi apa, şi ea vă va răspunde la fel; întrebaţi văile şi munţii, şi ele vă vor spune aceleaşi lucruri. Întrebaţi iarba, plantele, tufişurile, copacii şi animalele, iar răspunsul va fi întotdeauna acelaşi. Da, fiecare picătură de rouă vă va demonstra cu claritate şi fiecare fir de praf vă va şopti la ureche că Domnul Dumnezeul nostru, Iehova, este Tatăl nostru plin de iubire şi a creat pentru noi toate aceste minuni izvorâte din inima Lui părintească numai pentru ca noi să ne putem completa educaţia, devenind astfel capabili ca, în iubirea noastră pentru El, să primim binecuvântări şi fericiri încă şi mai mari, care vor culmina cu cea finală: Viaţa eternă întru El!
O, copii, cât de bun este Tatăl nostru! Cum aţi putut să-L uitaţi chiar şi pentru un singur moment, şi asta pentru un motiv atât de lipsit de importanţă?!
Astfel, dacă doriţi să vă lepădaţi cu adevărat de neascultarea voastră, meditaţi şi descoperiţi cauza adevărată a acestei căinţe, căci altminteri ea este inutilă şi frivolă.
Noi ne-am născut cu toţii din Iubirea eternă, şi de aceea, suntem copiii aceluiaşi Părinte preasfânt care locuieşte de-a pururi în gloria şi sfinţenia Lui eternă, precum şi în iubirea Lui pentru noi şi a noastră pentru El. De aceea, iubirea Lui trebuie să însemne totul pentru noi. Căci numai prin şi întru iubire suntem noi copiii Lui, numai prin iubire ne putem închina noi Lui, recunoscându-L ca Domn şi Dumnezeu al nostru; numai prin iubire Îl putem recunoaşte şi ne putem apropia de El, şi numai prin ea putem trăi şi atinge în cele din urmă viaţa eternă.
Dumnezeu este inaccesibil în sfinţenia Lui, de necuprins în înţelepciunea Lui, nelimitat în compasiunea Lui, teribil în atotputerea Lui şi de-a pururi invincibil în forţa pe care o emană. Lumina Lui este Lumina tuturor luminilor, iar focul Lui Focul tuturor flăcărilor. În aceste forme, El este astfel de-a pururi inviolabil, fiind pentru noi un Dumnezeu străin, care nu ne doreşte şi ne respinge în permanenţă. Dar tot El este simultan şi Iubirea Supremă. Această iubire împacă Divinitatea, astfel încât Aceasta ajunge să aibă grijă de noi. Dacă îl iubim pe Dumnezeu, esenţa Lui divină se revarsă asupra noastră sub forma iubirii Lui pentru noi; El face din noi copiii Lui şi ni se revelează ca Părinte preasfânt, plin de iubire şi de compasiune, în tot ceea ce vedem cu ochii, pentru a-L iubi şi a ne bucura de El, atingând astfel în cele din urmă viaţa eternă şi libertatea supremă, întru care îl vom recunoaşte pe deplin.
Aşadar, copii, nu uitaţi Cine şi Ce este Dumnezeu, şi respectiv Cine şi Ce este Tatăl nostru preasfânt, şi acţionaţi în consecinţă! Amin!”
Casa Domnului - Lorber

vineri, 25 iunie 2010

Ghizii spirituali



Ghizii spirituali nu trebuie să întârzie progresul discipolilor lor printr-o pedanterie exagerată, care sufocă avântul spiritului. Dimpotrivă, ei trebuie să stimuleze cu orice preţ această aspiraţie a discipolilor lor, acomodându-şi pasul la viteza celor care progresează rapid, acţionând liber alături de cei liberi, folosind forţa în cazul celor puternici, răbdarea în cazul celor slabi, târându-i după ei pe cei indecişi şi insuflându-le curaj celor speriaţi!

vineri, 18 iunie 2010

RABDAREA - CALITATE DIVINA



După cum vezi, avem cu toţii nevoie de răbdare, mai presus de orice. Cel care deţine în inima sa această virtute vede întotdeauna fructele acţiunilor sale, în timp ce cel nerăbdător distruge de multe ori într-o singură clipă ceea ce a construit în zece ani.
Dacă o mamă vede iubirea copiilor ei pentru ceea ce este frumos şi sublim, dar inima ei devine prea nerăbdătoare, şi chiar enervată că aceştia nu înţeleg încă lucrul către care inima lor s-a îndreptat deja cu ardoare (întrucât minţile lor nu s-au dezvoltat pe deplin), - spune-mi, ce se va alege de dezvoltarea interioară a sufletelor acestor copii? Dar de spiritul lor?
La rândul lor, copiii se vor enerva, şi chiar îşi vor dispreţui mama în sinea lor, considerând-o neînţelegătoare şi respingând-o în inimile lor.
Pentru dezvoltarea interioară a copiilor ei o mamă are nevoie mai presus de orice de răbdare; fără aceasta, ea nu va creşte decât nişte sclavi şi nişte servitori, nu nişte oameni liberi şi nobili. Gândeşte-te atunci de câtă răbdare trebuie să dăm dovadă noi, cei aleşi de Tatăl ceresc să fim nişte indicatoare ale drumului corect, pentru a nu deveni (din cauza nerăbdării noastre) nişte obstacole în calea celor pe care ar trebui să-i ghidăm, îndepărtându-i astfel de scopul cel nobil şi viu.
La fel şi tu, dragul meu frate, urmăreşte să ai mai multă răbdare în misiunea pe care ai primit-o, şi nu te mai comporta precum mama cea oarbă, care preferă să îşi vadă copiii spărgând pietre decât admirând lucrurile frumoase care le desfată inimile, trezindu-le. În acest fel, te asigur că munca ta va fi încununată de succes.
Casa Domnului

joi, 17 iunie 2010

PACEA SA FIE CU VOI !



Dacă cineva Mă cinsteşte cu mâna sa, mâna îi va fi binecuvântată în tot ce va face. Dacă Mă cinsteşte cu picioarele sale, acestea nu vor mai întâlni pietre în calea lor. dacă Mă cinsteşte cu trupul său, acesta va fi binecuvântat şi nu va mai cunoaşte durerea fizică. Dacă Mă cinsteşte cu gura sa, aceasta va fi binecuvântată şi toate naţiunile îl vor lăuda. Dacă Mă cinsteşte cu ochii săi, nu va mai vedea niciodată moartea. Dacă Mă cinsteşte cu urechile sale, acestea nu vor mai auzi vreodată zgomote neplăcute, ci numai sunete armonioase, care îi vor desfăta spiritul. Dacă Mă cinsteşte cu întregul său cap, inclusiv cu măduva spinării, va fi binecuvântat cu o mare înţelepciune. Dar cel care Mă va cinsti în inima sa este singurul care Mă va cinsti cu întreaga sa viaţă, căci el Mă va cinsti cu iubirea sa, iar aceasta este singura viaţă reală; iar cel care Mă va cinsti cu întreaga sa viaţă va fi binecuvântat cu viaţa eternă izvorâtă din Mine, Tatăl cel bun, cel sfânt şi cel preaplin de iubire!

De aceea, cinstiţi-Mă întotdeauna în inimile voastre, iar viaţa eternă vă va aparţine de-a pururi, căci inimile voastre vor fi pline cu unica esenţă a vieţii eterne, respectiv iubirea Mea atotputernică şi pură.
Eu nu pot fi binecuvântat de mână, de picioare, de corp, de gură, ochi sau urechi, ci numai de inima pură umplută de iubirea Mea sacră.
Pe de altă parte, cel care Mă va binecuvânta cu o asemenea inimă, dar Mă va binecuvânta simultan şi cu mâinile, picioarele, gura, ochii şi urechile sale, cu întregul său cap şi cu corpul său, ba chiar cu întreaga sa putere, va fi binecuvântat la rândul său de Mine din toate punctele de vedere pentru viaţa eternă.
Cel care nu doreşte să Mă binecuvânteze decât parţial va fi binecuvântat la rândul lui, dar tot parţial.
Aşadar, rămâneţi de-a pururi cu iubirea şi veţi primi întotdeauna, din abundenţă, binecuvântările Mele. Dacă în inimile voastre va încăpea şi altceva decât iubirea pentru Mine, binecuvântarea pe care o veţi primi va fi la fel de impură ca şi iubirea voastră.
Adevăr vă spun, copilaşii Mei: Eu, Tatăl vostru, nu am nevoie de ofrande şi de servicii religioase pentru a fi slujit, căci sunt suficient de atotputernic pentru a face singur orice serviciu doresc, aşa cum am realizat întreaga creaţie încă de la începuturile eternităţii, fără ofrande şi fără servicii religioase.
Dacă doriţi să îmi slujiţi, slujiţi-vă între voi în numele iubirii Mele părinteşti, şi veţi deveni astfel adevăraţii slujitori ai lui Dumnezeu.
Dacă cineva doreşte să-Mi aducă un sacrificiu, să-Mi sacrifice inima sa. Unica ofrandă pe care o doresc de la el şi care mi face plăcere este iubirea sa pentru Mine.
Acum ştiţi tot ce aştept de la voi. Respectaţi întotdeauna dorinţa Mea şi acţionaţi în consecinţă, iar viaţa eternă va ţâşni din voi ca un torent, alungând de-a pururi moartea! Amin.
Casa Domnului

marți, 15 iunie 2010



Viaţa adevărată, liberă şi nepieritoare, este ca un fruct pe deplin copt, în timp ce viaţa fizică este ca un fruct necopt.
În cazul fructului copt, miezul şi seminţele au devenit libere şi ferme, iar învelişul exterior poate fi eliminat fără ca miezul cel viu să sufere sau să fie distrus, căci el a absorbit deja întreaga viaţă şi nu mai este conştient de moarte, ci numai de viaţa dinlăuntrul lui, cu care a devenit una. El nu se mai identifică cu masa cărnoasă din exterior, care se poate desprinde de el fără a-l afecta în nici un fel.
Cât de diferit stau însă lucrurile cu fructul necopt, în care masa exterioară cărnoasă continuă încă să fie unită cu miezul interior, ducând împreună o viaţă slabă, astfel încât dacă învelişul exterior este afectat, miezul poate fi distrus cu uşurinţă!
De aceea, cu toţii ar trebui să aspiraţi către deplina maturizare spirituală, care nu se poate petrece decât atunci când spiritul lăuntric se desprinde de toate firele care îl leagă de dorinţele trupului său.
Cel care reuşeşte acest lucru devine stăpânul perfect al vieţii.
La fel cum fructele nu se pot coace însă decât cu ajutorul căldurii soarelui, nici voi nu veţi putea deveni maturi din punct de vedere spiritual decât cu ajutorul căldurii iubirii Mele, aşezată de Mine în inima voastră. 
Casa Domnului - Lorber

duminică, 6 iunie 2010

IUBIRE SI LUMINA !

PACEA SA FIE CU VOI, IMPARATIA DOMNULUI DUMNEZEU ESTE APROAPE !
BINECUVINTATI SA FITI TOTI CEI CARE PRIVITI ACEST ALTAR SI PACEA SA COBOARE IN CASELE SI INIMILE VOASTRE !
ASA SA FIE, AMIN, AMIN, AMIN !

sâmbătă, 29 mai 2010

IUBIREA, MINUNEA LUI DUMNEZEU...!!!



Dacă ar fi să ne minunăm de tot ceea ce reuşeşte să facă puterea nesfârşită şi înţelepciunea preaînaltă a Domnului, atunci ar trebui să ne petrecem întreaga viaţă minunându-ne.

Oare nu este fiecare bătaie a inimii noastre un miracol, dar cine stă să se minuneze în permanenţă de el?

Sau simplul fapt că vedem, auzim, mirosim, gustăm, simţim, că ne putem mişca la voinţă, sta în picioare, sări, păşi, alerga, sta culcaţi, că putem dormi, visa, gândi, iubi, vorbi coerent, mânca, bea, şi aşa mai departe, – spuneţi-mi, oare nu reprezintă toate acestea minuni peste minuni?

Dar ce om stă să se minuneze în permanenţă de toate acestea, în măsura în care el este capabil să gândească vreun pic?

Într-adevăr, la o examinare mai atentă, omul ar trebui ori să se minuneze tot timpul, ori să nu se minuneze deloc. Căci dacă mă minunez de o lucrare a Domnului, în timp ce de alta nu, înseamnă că ori glorific lucrările Domnului, dintre care nici una nu este mai presus decât celelalte, ori sunt de o mie de ori mai stupid decât acum, dacă nu remarc dintr-o singură privire că Dumnezeu este incomprehensibil, insondabil şi infinit în fiecare din lucrările Sale. Iar dacă recunosc acest lucru, de ce m-aş mai minuna dacă atotputernicul şi preaînţeleptul Dumnezeu săvârşeşte alte lucrări, care corespund oricum din alte perspective perfecţiunii Sale infinite?

Şi astfel, eu nu recunosc decât o singură Minune a tuturor minunilor, iar aceasta este iubirea, mai precis, iubirea infinită a lui Dumnezeu pentru noi, care nu reprezentăm nimic în faţa Lui, precum şi iubirea dinlăuntrul nostru pentru El, care permite revărsarea în infinit a finitului.

Iată, acesta este singurul aspect care mă face să mă minunez din ce în ce mai mult, căci în acest caz, două extreme absolute – o nimicnicie remarcabilă şi o Totalitate incredibilă – se susţin reciproc şi acţionează ca şi cum ar trebui să se adapteze una la cealaltă.

Iată, acest lucru mă face să mă minunez, şi de aceea, eu îl numesc un miracol. Dar în ceea ce priveşte toate celelalte lucrări ale lui Dumnezeu, născute cu uşurinţă din puterea Sa absolută, sau propriile noastre lucrări, de ce m-aş minuna câtuşi de puţin?



Noi ne putem bucura cu recunoştinţă de orice acţiune a lui Dumnezeu, pe care El o realizează în mod evident din cea mai pură şi minunată iubire pentru noi toţi, cei care nu reprezentăm nimic în faţa Lui. Dar să rămâi uluit în faţa unei lucrări a puterii divine şi să ignori cu desăvârşire o alta, adevăr vă spun, aceasta echivalează cu măsurarea lucrărilor lui Dumnezeu după măsura prostiei noastre.

Haideţi să ne minunăm cu toţii numai în faţa miracolului iubirii, care face ca Dumnezeu atotputernicul să fie Părintele nostru, să ne iubească şi să ne permită să-L iubim şi noi pe El. Pentru tot restul, haideţi să-i mulţumim cu bucurie în inimi, şi vom deveni cu siguranţă mai demni să ne numim copiii Lui decât în cazul în care vom privi uluiţi – zi şi noapte – la fiecare fir de praf, uitând însă de iubire, recunoştinţă şi toate celelalte calităţi care îi caracterizează pe adevăraţii copii.

Haideţi să ne bucurăm de toate lucrările lui Dumnezeu şi să le respectăm pe toate, căci ele sunt lucrările Tatălui, născute din iubirea Lui faţă de noi. Cât despre evaluarea lor, vă sugerez să i-o lăsăm cu umilinţă Celui care le-a făcut. Amin!”
CASA DOMNULUI

sâmbătă, 22 mai 2010

TOTUL ESTE IUBIRE...!



O, bucuraţi-vă, popor sărman; căci voi sunteţi sărmani numai pentru a putea primi cu atât mai mult! Bucuraţi-vă voi, cei slabi, căci voi sunteţi slabi numai pentru a putea primi mai multă putere! Bucuraţi-vă voi, cei care sunteţi trişti, căci voi sunteţi trişti numai pentru a putea primi cu atât mai multă bucurie! Bucuraţi-vă voi, cei care sunteţi flămânzi şi însetaţi, căci voi sunteţi flămânzi şi însetaţi numai pentru a vă putea satisface într-o mai mare măsură foamea şi setea! Bucuraţi-vă chiar şi voi, spirite oarbe! Iată, Domnul a creat noaptea numai pentru ca voi să simţiţi nevoia zilei. Dacă Domnul nu ar fi creat noaptea înaintea zilei, cine ar mai fi aspirat către lumina celei din urmă? O, moarte, dacă nu ai fi fost însăşi moartea, chiar şi tu te-ai fi bucurat, căci nici tu nu te-ai născut din ordinea eternă numai de dragul tău! Cine ştie dacă nu cumva Domnul nu te-a adus la existenţă numai pentru ca într-o bună zi viaţa eternă să sălăşluiască în tine?
Adevăr, adevăr vă spun, tot ceea ce dăruieşte Domnul, El oferă ca un Părinte, din preaplinul iubirii sale nesfârşite; dar acela de la care Domnul va lua ceva ar trebui să fie cel mai fericit, căci el va primi înapoi de o mie de ori, chiar din mâna Tatălui etern.
Casa Domnului

miercuri, 5 mai 2010

Lumina si Iluzie...Iluzie si Lumina...!


In spatele nostru este Lumina, privim spre un perete, de la distanta. Jocuri de umbre, in functie de deplasarea diferitelor obiecte in lumina din spatele nostru, se deruleaza pe perete. Raminem asa, ani la rind, privind la umbrele materiei expusa la Lumina. Suntem tintuiti acolo. Nu vrem sa plecam, sa intoarcem privirea, ne este frica de Lumina.
De la un moment al vietii incepem sa consideram umbrele ca fiind reale, deja le anticipam miscarile, deja le-am dat noi, din imaginatie, contururi si definitii, le consideram reale dupa optiunile noastre, le dam culoare, nume, volum, putere, credinte, etc. Fiecare cu vederile si...vedeniile lui. 
Dar vine maestrul, ghidul, ne bate pe umeri si ne spune: Hai, te-am dezlegat de lanturile tale, intoarce-te si hai in Lumina !
Te intorci usor, privirea te arde, inchizi ochii, Lumina este prea puternica dar, de fapt, este asa cum este. Refuzi dar, lanturile au cazut. Poti sa revii la Lumea ta in care privesti umbre si spui ca sunt reale. Nu o faci, esti curios, esti curajos, deja te incanta sa privesti Lumina !
Este ceva nou, mergi spre Lumina si iesi afara, vezi cu adevarat ! Privesti materia si te intrebi, care imagini sunt reale, cele vazute ca proiectii pe perete sau cele la care te uiti acum ? Pe cele de pe perete, pe care le-ai privit o viata, ti le-ai imaginat ca produse ale Luminii, cele de aici le vezi direct, dar tot cu ochii simturilor.
Iti spui simplu: ma indrept spre Lumina, ea este reala, acolo nu sunt combinatii de nuante, este Lumina pur si simplu !
Este minunat, ce se intimpla este minunat ! Esti Lumina, nu mai ai umbre, esti cu totul in Lumina, esti cu totul...Lumina !
Te auzi strigat, cine sa fie ? Este ghidul tau, iti arata spre locul de unde ai plecat, acolo a mai rama ceva. Sunt fratii si surorile tale, cei care au ramas cu fata la perete. Te intorci, acum stii cum este, ai trecut prin asta. Eliberezi de lanturi pe cei care sunt acolo si le spui sa vina cu tine, caci lumea unde sunt ei nu este reala, este o lume a iluziilor, a umbrelor.
Nu vor, se indoiesc, s-au obisnuit asa, dar oare, nu le spui neadevaruri, cum sa schimbe ei ce sunt de o viata...de-a lor ? Cum sa schimbe ei credintele in care traiesc si care i-au acceptat asa, nu este o munca uriasa, si pentru ce !
Te considera un razvratit, un fariseu, si te alunga, te bat cu pietrele materiei si ei...ramin in lumea lor...in lumea umbrelor si iluziei. Iluzia in care se afla nu le cere nici un efort ci doar sa o accepte, e mai comod asa.
Ce poti face, te intorci in Lumina sau ramai sa mai salvezi ce se mai poate, sa mai insisti, sau poate....da...asta ar trebui...sa aduci Lumina acolo, sa elimini umbrele.
Dar ce se fac ei fara umbre, fara iluziile lor, le-ai luat Lumea, le-ai luat comoditatea, le-ai luat placerile. Lumina este doar Lumina, iluziile si umbrele se pot compune dupa bunul plac, dupa propria Minte.
Trebuia sa fac un final ?
Mai bine o sa-l faceti voi...in Lumina sau in Iluzie, cum doriti !
Vladut

marți, 4 mai 2010

Fericiti cei care pot intelege ... !


1. Văzând mulţimile, Iisus S-a suit în munte, şi aşezându-se, ucenicii Lui au venit la El. 
2. Şi deschizându-şi gura, îi învăţa zicând: 
3. Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor. 
4. Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia. 
5. Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul. 
6. Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura. 
7. Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui. 
8. Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu. 
9. Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema. 
10. Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor. 
11. Fericiţi veţi fi voi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind din pricina Mea. 
12. Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri, că aşa au prigonit pe proorocii cei dinainte de voi. 
13. Voi sunteţi sarea pământului; dacă sarea se va strica, cu ce se va săra? De nimic nu mai e bună decât să fie aruncată afară şi călcată în picioare de oameni. 
14. Voi sunteţi lumina lumii; nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă. 
15. Nici nu aprind făclie şi o pun sub obroc, ci în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă. 
16. Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri. 
17. Să nu socotiţi că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc. 
18. Căci adevărat zic vouă: Înainte de a trece cerul şi pământul, o iotă sau o cirtă din Lege nu va trece, până ce se vor face toate.  

Evanghelia

Sinele...



În momentul în care o fiinţă îşi realizează Sinele, această stare se reflectă atât asupra corpului cât şi asupra sufletului. Nu trebuie să te rogi ca Dumnezeu să vină spre tine. Dumnezeu este omniprezent şi tot ceea ce ai de făcut este să-ţi îmbunătăţeşti modul de înţelegere.
Când îl vei găsi pe Dumnezeu? Când toate dorinţele pentru alte lucruri vor dispare, când vei realiza că singurul lucru care merită să-l doreşti este să-l cunoşti pe Dumnezeu. Când toate gândurile, toate sentimentele vor fi integrate de dragostea ta pentru El.
Yogananda

sâmbătă, 1 mai 2010

Iluminarea...!

Adevărata ta natură nu poate fi descoperită decât în locul în care te afli acum. 
Acesta este cel mai bun loc din lume pentru a găsi iluminarea.

Binecuvintare...!



Mă rog lui Dumnezeu, Atotputernicul,
Domnul Israelului,
Pentru ca Mihail să fie mâna mea dreaptă,
Iar Gabriel mâna mea stângă,
Rafael să stea în faţa mea,
Iar Uriel în spatele meu.
Iar deasupra mea să stea Prezenţa Divină a lui Dumnezeu.

marți, 27 aprilie 2010

Corespondente....


Si acum, sa vedem cateva corespondente utile intre sephiroturi si realitatile fiintei intrupate:
Sephirot Corespondenta cu trupul fizic
Malkhuth (Terra)
Unde se manifesta toate bolile
Yesod (Luna)
Pieptul, plamanii, ovare, stomac, menstruatie, boli cauze emonotionale.
Hod (Mercur)
Sistem nervos, maini, coarde vocale, tiroida, respiratia, plexul solar, probleme mintale.
Netzah
(Venus)
Atractie fizica, par, piele, rinichi, sistem reproducator, ten, timus
Tifareth (Soare)
Sanatate generala, inima, spate, puls, circulatie, vitalitate, coloana vertebrala.
Geburah (Marte)
Energie, anemie, raceli, globule rosii, sistem muscular, sinusuri, temperatura, glande suprarenale.
Hesed
(Jupiter)
Ficat, solduri, coapse, intestine, nutritie celulara, formarea hemoglobinei.
Binah  (Saturn)
Piele, oase, incheieturi, dinti, splina, auz, tendoane, raceli, congestie.
Hokmah (Sistemul solar)
Partea stanga a fetei, echilibrul emisferelor, sinusuri, glanda pitulara.
Kether (Universul)
Craniul, chakra crestetului.
Kabbala

Arborele Vietii...


Prin urmare, kabbalistul intelegand si practicand virtutile fiecarui sephirot poate deveni cu adevarat liber, caci nu mai cunoaste teama. In concluzie meditand asupra Arborelui Vietii dobandeste Intelepciunea.
1. Kether
Mare creativitate, obtinerea informatiilor decisive, revelarea cauzelor, inntelegerea efectelor.
2. Hocmah
Spirit de initiativa, accederea la energia care naste miscarea,constientizarea abilitatilor.
3. Binah
Cunoasterea destinului, intelegerea secretlor, forta tacuta.
4.Hesed
Dobandirea prosperitatii, intelegerea justitiei, construirea noului.
5. Geburah
Recunoasterea energiei capabile sa rupa legaturile vechi
6. Tifarteth
Intelegerea Principiului Christic, controlul energiilor vindecatoare, exorcizarea energiilor negative.
7. Netzah
Eliberarea de egoism, puterea energiilor iubirii, idealism si creativitate.
8. Hod
Perceperea subtila a realitatii, cunostinte de magie, abilitate.
9. Yesod
Putere psihica, autocontrol, intelegerea principiilor schimbarii, sanatate.
10. Malkhuth
Cunoasterea si stapanirea universului fizic.
Kabbala

vineri, 16 aprilie 2010

DIVINIZAREA LUI DUMNEZEU !


Cine vrea să-L divinizeze pe Dumnezeu cu adevărat şi aducător de roade, acela trebuie să-L
recunoască mai întâi foarte viu pe Dumnezeu în inima lui, el trebuie să-L aibe mai întâi pe
Dumnezeu în Duh şi în tot adevărul, în recunoaştere şi în dragoste, atunci de-abia poate el să-I
dea cinstea şi să-L divinizeze pe deplin valabil; fără aceasta provoacă omul şi cu adevăratul
Dumnezeu o idolatrie urăcioasă! Cum poate un om să-L divinizeze demn şi eficient pe singurul Dumnezeu adevărat, dacă nu La recunoscut încă niciodată altfel, decât numai din spuse şi auzite, într-un mod cu totul în felul idolatriei?! Ce diferenţă va fi atunci între divinizarea singurului Dumnezeu adevărat şi aceea a unui idol?!
Adevărata divinizare a singurului Dumnezeu adevărat constă în dragostea către El şi în
dragostea către aproapele. Dar, cine poate să-L iubească pe Dumnezeu, dacă nu L-a recunoscut
încă niciodată?
Sau poate un bărbat tânăr să se înfierbânte vreodată în dragostea către o fecioară, pe care na
văzut-o şi n-a recunoscut-o încă niciodată? Şi dacă îşi închipuie el o asemenea fată, că ea ar fi
pe undeva şi dacă începe s-o iubească foarte puternic pe cea care nu este niciunde în adevăr,
atunci el este un nebun şi comite de aceea o dragoste de sine în cea mai mare măsură, - şi
aceasta este o urăciune în faţa lui Dumnezeu.
Orice idolatrie este de aceea cea mai mare nebunie a oamenilor şi o orbire detestabilă. Pentru
că, la sfârşit, se cred cei care divinizează idolii ca fiind ei înşişi idoli şi lasă să fie tămâiaţi şi să fie
divinizaţi ca idoli, - şi acesta este atunci un triumf al lui satan în inima omului! Dar vai acelora, în
cea mai mare orbire a lor, care îşi închipuie că sunt ei înşişi idoli! Destinul lor va fi o dată unul
foarte trist; pentru că o asemenea înfumurare este un vierme care nu moare niciodată şi un foc
care nu se stinge niciodată!
Eu ţi-o spun: Este plăcerea lui satan de a-i aduce pe oamenii orbi, prin înfumurarea plantată
în ei, atât de departe pe cât este posibil de la ordinea lui Dumnezeu; dar, când vor ajunge ei o
dată dincolo, ca ucenici ai şcolii lui, atunci el îi va respinge şi îi va pune în slujirea lui cea mai de
jos şi cea mai mizeră, în care vor avea ei de rămas pe veci, potrivit cu voinţa lui cea mai rea!
Satana ca domn al întunericului îi lasă pe oameni să fie ridicaţi aici la rangul de dumnezei,
pentru a-i umili o dată, în viitor, în jos către cele mai josnice monstruozităţi.
Dar Dumnezeu cere aici o inimă înţeleaptă şi plină de smerenie, pentru a-l ridica o dată pe om
cu atât mai sus şi de a-l face mai fericit.
I se va lua, ce-i drept, lui satan o asemena putere şi oamenii vor putea face totul după bunul
plac, pe deplin liberi independenţi, după cugetul lor; - prin aceasta vor străluci cei buni cu atât
mai mult şi cei din sine răi, însă, vor aparţine cu atât mai rău şi mai adânc de iad; pentru că,
acolo, nu va primi satan răutatea lor pe socoteala lui, ci ei pe cea foarte proprie şi ei vor fi o dată
istoviţi cu atât mai rău de către satan şi slujitorii săi.
De aceea este prima obligaţie a fiecărui om, de a-L căuta pe Dumnezeu în toată smerenia
inimii sale, în Duh şi în adevăr şi dacă L-a găsit el, atunci de-abia să-L şi divinizeze el pe
Dumnezeu în Duh şi în adevăr!
Rugăciunea de bază constă însă în aceea, ca o inimă smerită să rămână smerită şi să-l
iubească pe aproapele ei, într-adevăr, mai mult decât pe sine însăşi, dar pe Dumnezeu, ca fiind
singurul Tată adevărat al tuturor oamenilor şi al îngerilor, mai presus de toate!
Dar nimeni nu-L poate iubi pe Dumnezeu în carnea lui întunecată, dacă îl urăşte pe fratele
său; pentru că, cum într-un mod posibil ar putea cineva să-L iubească pe Dumnezeu pe Care nu-L
vede, dacă nu-l iubeşte pe fratele său pe care îl vede?!
Dar nu este nici pe departe îndeajuns de a spune: “Eu îi iubesc pe semenii mei şi le sunt
foarte prietenos!” Dragostea adevărată şi în faţa lui Dumnezeu singură valabilă trebuie să constea
în fapte, când semenii au nevoie de acelaşi, duhovnicesc sau trupesc. Această dragoste este cheia
minunată spre lumina din Dumnezeu în inima proprie.

Lorber

sâmbătă, 27 martie 2010

FACA-SE VOIA TA DOAMNE, DUMNEZEULE...NU A MEA !



SCARA DE URCAT ÎN CERURI TREBUIE SĂ AIBĂ TREPTE SPIRITUALE,
PENTRU CĂ CERUL ESTE SPIRIT
PUR
NU POŢI URCA ÎN CERURI PE O SCARĂ DE MATERIE.
TREPTELE VOR PUTREZI ŞI VEI CĂDEA... DIN VÂRF...
AŞA PĂŢESC MAEŞTRII ACTUALI...


Se vede Credinţa? Cine l-a văzut pe Dumnezeu? Moise i-a auzit vocea... dar slava Tatălui nimeni nu o poate şti ... Aşa trecem prin viaţă, îndoindu-ne. Când încrederea în tine ţi-e slabă, încrederea în aproapele tău nu poate fi mai presus.

ÎN ÎMPĂRĂŢIA LUI DUMNEZEU...EMINAMENTE SPIRITUALĂ
NU SE POATE URCA PE O SCARĂ DE MATERIE...CU TREPTE FORMATE DIN AJUTOARE CUM AR FI CRISTALE....SIMBOLURI...
BAGHETE FERMECATE...
ORICINE SE BAZEAZĂ PE AŞA CEVA.... MAI DEVREME SAU MAI TÂRZIU... VA CĂDEA... TREPTELE SE VOR SUBREZI ŞI... VA CĂDEA DE SUS... DE FOARTE SUS
VA SPUNE CĂ ARE O CĂDERE PSIHICĂ
CĂ ESTE ÎNCONJURAT DE FANTASME
CĂ ARE VEDENII
CĂ LUMEA ÎL ATACĂ
DAR... TOATE SUNT DOAR FRICI...
CĂ NU MAI ARE SCARĂ....
SCARĂ MATERIALĂ...
AU DISPĂRUT CRISTALELE... NU MAI AU PUTERE
AU DISPĂRUT SEMNELE... NU MAI AU PUTERE
ESTE DOAR EL... LUMINA ABSOLUTĂ... PRIMORDIALĂ...
SINGURA FORŢĂ ŞI ENERGIE CARE ANIMĂ ŞI ŢINE LEGAT TOTUL.
EL care te primeŞte la pieptul sĂu
ÎŢi DĂ sĂ bei vin Şi sĂ mĂnÂnci pÂInea cunoaŞterii absolute...

duminică, 14 februarie 2010

IUBIRE SI LUMINA !


Creatorul si Creatia sa, un loc unde ne vom simti....Creatori pentru Creatiile noastre ! Bine ati venit !