Semnele sunt peste tot, gandurile ne vorbesc, in jur se intampla lucruri minunate.
De multe ori cerem ajutorul divin si il rugam pe Dumnezeu sa ne vorbeasca. Nu o face !
"Multumiti Cerului in fiecare secunda ca nu va vorbesc. Daca as vorbi pe limba voastra in fiecare moment ar trebui sa va fac un repros si nu stiu daca v-ar conveni !!! Asa, mai bine, simtiti mult si traiti !!!"
Binecuvantat sa fii in veci, Dumnezeule, pentru toate darurile tale ! Intelepciunea ta este fara de margini !
Nu iti cerem nimic, nu avem nevoie de nimic decat de tine, pentru ca daca te avem pe tine avem TOTUL, in veci, amin.
Bucurati-va...!!!
Vladut
De multe ori cerem ajutorul divin si il rugam pe Dumnezeu sa ne vorbeasca. Nu o face !
RăspundețiȘtergereEu cred ca o face!
Chiar daca Dumnezeu tace si nu ne raspunde nu inseamna ca tacerea lui Dumnezeu nu este un raspuns pentru noi.
Insa trebuie sa intelegi aceasta tacere, altfel vei spune foarte usor : -Dumnezeu nu mi-a raspuns...
In concluzie, pe Dumnezeu trebuie sa-l cunosti foarte bine ca sa-l intelegi si cand vorbeste si cand tace. Iar ca sa-l cunosti foarte bine trebuie sa fii foarte aproape de EL. Si daca mai legam o za la "lantul dragostei Sale", adica ca sa fii foarte aproape de El inseamna silinta, inseamna lupta, inseamna asculatre si urmare a invataturii Lui. Inseamna renuntare la multe, infranare, inseamna o viata schimbata in totalitate.
Pe de alta parte inseamna suferinta, inseamna batjocura, inseamna cruce..., inseamna opusul mersului lumii. Inseamna a urca spre El...
In schimb mersul lumii consta in a lega pacat peste pacat, formand lantul pacatului cu care esti legat.
Deci iata ca noi vorbim aici despre un lucru, cum ar fi: de ce Dumnezeu nu raspunde cand il chemam? Insa pana a raspunde Dumnezeu, noi trebuie sa ne facem partea noastra.Ne trebuiesc pasi hotaraiti din partea noastra in pocainta pana la El. Din pacate noi nu ii facem. Ne oprim undeva pe drumul nostru si asteptam raspunsul Domnului dar nu la locul unde vrea El sa fim ci departe de cum ne vrea Domnul.
Intr-un cuvant, Dumnezeu nu ne raspunde fiindca suntem prea departe de El. Atunci cand doi oameni stau departe unul de celalalt o discutie este imposibila intre ei, fiindca nu se pot auzi unul pe celalalt. E logic. Insa logica aceasta in relatie cu Dumnezeu noua ne scapa adesea. Deci vina nu e a lui Dumnezeu ci a noastra, deoarece stam departe de El si nu cautam cu tot dinadinsul sa ne apropiem de El.
De ce nu cautam sa ne apropiem de El? Din cauza ca nu-L iubim, din cauza ca iubim (si) altceva... De ce iubim altceva? Fiindca nu suntem sinceri cu El! Si intrebarile si raspunsurile ni le putem da noi in continuare. Fiindca in loc sa urcam spre El noi coboram tot mai mult spre lume incat ajungem sa ne identificam cu ea fara sa se mai vada o diferenta. Ajungem crestini doar de dumineca sau de sarbatori. Insa ne numim crestini! Oare asa arata copii nascuti din Dumnezeu? Sau mai degraba frati cu fariseii si carturarii vremii de odinioara ce nu au vrut sa vada ca au pierdut esenta, sau poate noi n-am avut-o niciodata. Poate ni s-a parut ca o avem. Daca ni se pare ceva, inseamna incredintare! Insa mantuirea sufletului nostru nu e pe baza incredintarii si pe baza credintei, ceea ce inseamna mult mai mult.