IUBIREA, MINUNEA LUI DUMNEZEU...!!!

Dacă ar fi să ne minunăm de tot ceea ce reuşeşte să facă puterea nesfârşită şi înţelepciunea preaînaltă a Domnului, atunci ar trebui să ne petrecem întreaga viaţă minunându-ne.

Oare nu este fiecare bătaie a inimii noastre un miracol, dar cine stă să se minuneze în permanenţă de el?

Sau simplul fapt că vedem, auzim, mirosim, gustăm, simţim, că ne putem mişca la voinţă, sta în picioare, sări, păşi, alerga, sta culcaţi, că putem dormi, visa, gândi, iubi, vorbi coerent, mânca, bea, şi aşa mai departe, – spuneţi-mi, oare nu reprezintă toate acestea minuni peste minuni?

Dar ce om stă să se minuneze în permanenţă de toate acestea, în măsura în care el este capabil să gândească vreun pic?

Într-adevăr, la o examinare mai atentă, omul ar trebui ori să se minuneze tot timpul, ori să nu se minuneze deloc. Căci dacă mă minunez de o lucrare a Domnului, în timp ce de alta nu, înseamnă că ori glorific lucrările Domnului, dintre care nici una nu este mai presus decât celelalte, ori sunt de o mie de ori mai stupid decât acum, dacă nu remarc dintr-o singură privire că Dumnezeu este incomprehensibil, insondabil şi infinit în fiecare din lucrările Sale. Iar dacă recunosc acest lucru, de ce m-aş mai minuna dacă atotputernicul şi preaînţeleptul Dumnezeu săvârşeşte alte lucrări, care corespund oricum din alte perspective perfecţiunii Sale infinite?

Şi astfel, eu nu recunosc decât o singură Minune a tuturor minunilor, iar aceasta este iubirea, mai precis, iubirea infinită a lui Dumnezeu pentru noi, care nu reprezentăm nimic în faţa Lui, precum şi iubirea dinlăuntrul nostru pentru El, care permite revărsarea în infinit a finitului.

Iată, acesta este singurul aspect care mă face să mă minunez din ce în ce mai mult, căci în acest caz, două extreme absolute – o nimicnicie remarcabilă şi o Totalitate incredibilă – se susţin reciproc şi acţionează ca şi cum ar trebui să se adapteze una la cealaltă.

Iată, acest lucru mă face să mă minunez, şi de aceea, eu îl numesc un miracol. Dar în ceea ce priveşte toate celelalte lucrări ale lui Dumnezeu, născute cu uşurinţă din puterea Sa absolută, sau propriile noastre lucrări, de ce m-aş minuna câtuşi de puţin?

Noi ne putem bucura cu recunoştinţă de orice acţiune a lui Dumnezeu, pe care El o realizează în mod evident din cea mai pură şi minunată iubire pentru noi toţi, cei care nu reprezentăm nimic în faţa Lui. Dar să rămâi uluit în faţa unei lucrări a puterii divine şi să ignori cu desăvârşire o alta, adevăr vă spun, aceasta echivalează cu măsurarea lucrărilor lui Dumnezeu după măsura prostiei noastre.

Haideţi să ne minunăm cu toţii numai în faţa miracolului iubirii, care face ca Dumnezeu atotputernicul să fie Părintele nostru, să ne iubească şi să ne permită să-L iubim şi noi pe El. Pentru tot restul, haideţi să-i mulţumim cu bucurie în inimi, şi vom deveni cu siguranţă mai demni să ne numim copiii Lui decât în cazul în care vom privi uluiţi – zi şi noapte – la fiecare fir de praf, uitând însă de iubire, recunoştinţă şi toate celelalte calităţi care îi caracterizează pe adevăraţii copii.

Haideţi să ne bucurăm de toate lucrările lui Dumnezeu şi să le respectăm pe toate, căci ele sunt lucrările Tatălui, născute din iubirea Lui faţă de noi. Cât despre evaluarea lor, vă sugerez să i-o lăsăm cu umilinţă Celui care le-a făcut. Amin!”
CASA DOMNULUI

TOTUL ESTE IUBIRE...!

O, bucuraţi-vă, popor sărman; căci voi sunteţi sărmani numai pentru a putea primi cu atât mai mult! Bucuraţi-vă voi, cei slabi, căci voi sunteţi slabi numai pentru a putea primi mai multă putere! Bucuraţi-vă voi, cei care sunteţi trişti, căci voi sunteţi trişti numai pentru a putea primi cu atât mai multă bucurie! Bucuraţi-vă voi, cei care sunteţi flămânzi şi însetaţi, căci voi sunteţi flămânzi şi însetaţi numai pentru a vă putea satisface într-o mai mare măsură foamea şi setea! Bucuraţi-vă chiar şi voi, spirite oarbe! Iată, Domnul a creat noaptea numai pentru ca voi să simţiţi nevoia zilei. Dacă Domnul nu ar fi creat noaptea înaintea zilei, cine ar mai fi aspirat către lumina celei din urmă? O, moarte, dacă nu ai fi fost însăşi moartea, chiar şi tu te-ai fi bucurat, căci nici tu nu te-ai născut din ordinea eternă numai de dragul tău! Cine ştie dacă nu cumva Domnul nu te-a adus la existenţă numai pentru ca într-o bună zi viaţa eternă să sălăşluiască în tine?

Adevăr, adevăr vă spun, tot ceea ce dăruieşte Domnul, El oferă ca un Părinte, din preaplinul iubirii sale nesfârşite; dar acela de la care Domnul va lua ceva ar trebui să fie cel mai fericit, căci el va primi înapoi de o mie de ori, chiar din mâna Tatălui etern.

Casa Domnului

Lumina si Iluzie...Iluzie si Lumina...!

In spatele nostru este Lumina, privim spre un perete, de la distanta. Jocuri de umbre, in functie de deplasarea diferitelor obiecte in lumina din spatele nostru, se deruleaza pe perete. Raminem asa, ani la rind, privind la umbrele materiei expusa la Lumina. Suntem tintuiti acolo. Nu vrem sa plecam, sa intoarcem privirea, ne este frica de Lumina.
De la un moment al vietii incepem sa consideram umbrele ca fiind reale, deja le anticipam miscarile, deja le-am dat noi, din imaginatie, contururi si definitii, le consideram reale dupa optiunile noastre, le dam culoare, nume, volum, putere, credinte, etc. Fiecare cu vederile si...vedeniile lui. 
Dar vine maestrul, ghidul, ne bate pe umeri si ne spune: Hai, te-am dezlegat de lanturile tale, intoarce-te si hai in Lumina !
Te intorci usor, privirea te arde, inchizi ochii, Lumina este prea puternica dar, de fapt, este asa cum este. Refuzi dar, lanturile au cazut. Poti sa revii la Lumea ta in care privesti umbre si spui ca sunt reale. Nu o faci, esti curios, esti curajos, deja te incanta sa privesti Lumina !
Este ceva nou, mergi spre Lumina si iesi afara, vezi cu adevarat ! Privesti materia si te intrebi, care imagini sunt reale, cele vazute ca proiectii pe perete sau cele la care te uiti acum ? Pe cele de pe perete, pe care le-ai privit o viata, ti le-ai imaginat ca produse ale Luminii, cele de aici le vezi direct, dar tot cu ochii simturilor.
Iti spui simplu: ma indrept spre Lumina, ea este reala, acolo nu sunt combinatii de nuante, este Lumina pur si simplu !
Este minunat, ce se intimpla este minunat ! Esti Lumina, nu mai ai umbre, esti cu totul in Lumina, esti cu totul...Lumina !
Te auzi strigat, cine sa fie ? Este ghidul tau, iti arata spre locul de unde ai plecat, acolo a mai rama ceva. Sunt fratii si surorile tale, cei care au ramas cu fata la perete. Te intorci, acum stii cum este, ai trecut prin asta. Eliberezi de lanturi pe cei care sunt acolo si le spui sa vina cu tine, caci lumea unde sunt ei nu este reala, este o lume a iluziilor, a umbrelor.
Nu vor, se indoiesc, s-au obisnuit asa, dar oare, nu le spui neadevaruri, cum sa schimbe ei ce sunt de o viata...de-a lor ? Cum sa schimbe ei credintele in care traiesc si care i-au acceptat asa, nu este o munca uriasa, si pentru ce !
Te considera un razvratit, un fariseu, si te alunga, te bat cu pietrele materiei si ei...ramin in lumea lor...in lumea umbrelor si iluziei. Iluzia in care se afla nu le cere nici un efort ci doar sa o accepte, e mai comod asa.
Ce poti face, te intorci in Lumina sau ramai sa mai salvezi ce se mai poate, sa mai insisti, sau poate....da...asta ar trebui...sa aduci Lumina acolo, sa elimini umbrele.
Dar ce se fac ei fara umbre, fara iluziile lor, le-ai luat Lumea, le-ai luat comoditatea, le-ai luat placerile. Lumina este doar Lumina, iluziile si umbrele se pot compune dupa bunul plac, dupa propria Minte.
Trebuia sa fac un final ?
Mai bine o sa-l faceti voi...in Lumina sau in Iluzie, cum doriti !
Vladut

Fericiti cei care pot intelege ... !

1. Văzând mulţimile, Iisus S-a suit în munte, şi aşezându-se, ucenicii Lui au venit la El. 
2. Şi deschizându-şi gura, îi învăţa zicând: 
3. Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor. 
4. Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia. 
5. Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul. 
6. Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura. 
7. Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui. 
8. Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu. 
9. Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema. 
10. Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor. 
11. Fericiţi veţi fi voi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind din pricina Mea. 
12. Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri, că aşa au prigonit pe proorocii cei dinainte de voi. 
13. Voi sunteţi sarea pământului; dacă sarea se va strica, cu ce se va săra? De nimic nu mai e bună decât să fie aruncată afară şi călcată în picioare de oameni. 
14. Voi sunteţi lumina lumii; nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă. 
15. Nici nu aprind făclie şi o pun sub obroc, ci în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă. 
16. Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri. 
17. Să nu socotiţi că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc. 
18. Căci adevărat zic vouă: Înainte de a trece cerul şi pământul, o iotă sau o cirtă din Lege nu va trece, până ce se vor face toate.  
Evanghelia

Sinele...

În momentul în care o fiinţă îşi realizează Sinele, această stare se reflectă atât asupra corpului cât şi asupra sufletului. Nu trebuie să te rogi ca Dumnezeu să vină spre tine. Dumnezeu este omniprezent şi tot ceea ce ai de făcut este să-ţi îmbunătăţeşti modul de înţelegere.

Când îl vei găsi pe Dumnezeu? Când toate dorinţele pentru alte lucruri vor dispare, când vei realiza că singurul lucru care merită să-l doreşti este să-l cunoşti pe Dumnezeu. Când toate gândurile, toate sentimentele vor fi integrate de dragostea ta pentru El.

Yogananda

Iluminarea...!

Adevărata ta natură nu poate fi descoperită decât în locul în care te afli acum. 
Acesta este cel mai bun loc din lume pentru a găsi iluminarea.

Binecuvintare...!

Mă rog lui Dumnezeu, Atotputernicul,

Domnul Israelului,

Pentru ca Mihail să fie mâna mea dreaptă,

Iar Gabriel mâna mea stângă,

Rafael să stea în faţa mea,

Iar Uriel în spatele meu.

Iar deasupra mea să stea Prezenţa Divină a lui Dumnezeu.